Viaţa eternă

Îşi are sursa în Dumnezeu Tatăl, este întrupată în Cristos Fiul
şi este făcută disponibilă pentru om prin Duhul
Lumea este un univers de bunuri de larg consum. Zilnic planeta zumzăie de activitatea de comercializare a materialelor de valoare. Naţiunile îşi întăresc valoarea economiilor cu depozite în aur; indivizii acumulează bogăţii prin manipularea inteligentă a lucrurilor la fel de comune ca soia. Dar toate acestea sunt în zadar. Indiferent cât de multe bunuri posedăm, cât de multe bogăţii adunăm, în cele din urmă vieţile noastre se sfârşesc şi noi murim. Noi suntem limitaţi de resursa a ce este mai preţios şi mai valoros — viaţa. Viaţa este cel mai căutat lucru de pe acest pământ, dar nu este de vânzare şi nicio cantitate de bogăţii nu o poate obţine şi păstra. Din nefericire, resursa vieţii scade pentru fiecare dintre noi, şi într-o anumită zi, fiecare din noi vom muri.

Doar Dumnezeu dă viaţă. Toată creaţia depune mărturie că El este un Dumnezeu al vieţii, şi El dă viaţă fără plată creaţiei Sale. Cu toate acestea, toate formele de viaţă sunt trecătoare; în cele din urmă, orice lucru îi cedează morţii. Doar Dumnezeu Însuşi trăieşte în mod etern, deoarece viaţa lui Dumnezeu este eternă. Etern nu denotă doar ceva fără sfârşit ca timp. Viaţa lui Dumnezeu este eternă în natură, în calitate, în cantitate, în spaţiu şi în timp; este fără început, fără sfârşit şi fără limitare, aşa cum este Dumnezeu Însuşi. Cea mai mare nevoie a noastră este această viaţă eternă. Nu poate exista un dar mai mare pentru om, decât viaţa eternă a lui Dumnezeu. Toate bogăţiile noastre, toate posesiunile noastre pălesc ca valoare, atunci când ni se prezintă viaţa eternă a lui Dumnezeu. Vestea cea mai mare este aceea că Dumnezeu vrea cu adevărat să-i dea omului viaţă Sa eternă. Biblia, relatarea inspirată de Dumnezeu, ne spune în mod clar că viaţa lui Dumnezeu este întrupată în Cristos Fiul şi făcută disponibilă prin Duhul, tuturor celor ce cred în El.

Tatăl ca sursă a vieţii
Biblia revelează că Dumnezeul adevărat este triunic; adică, El este un singur Dumnezeu (Deut. 6:4; 1 Cor. 8:4) şi totuşi El este Tatăl, Fiul, şi Duhul (Mat. 28:19). Aceştia trei coexistă în mod etern; Ei sunt distincţi, dar nu separaţi. Nu sunt trei Dumnezei, ci un singur Dumnezeu Triunic. Aceasta depăşeşte înţelegerea omenească, despre cum ar trebui să fie Dumnezeu cu adevărat.

În Dumnezeire, există o aluzie cu privire la viaţa eternă a lui Dumnezeu, prin faptul că Primul este numit Tatăl şi al Doilea este numit Fiul, ambii arătând înspre o relaţie în viaţă. Chiar şi numele celui de-al Treilea din Trinitate, Duhul, implică viaţa lui Dumnezeu, deoarece în limbile originale ale Bibliei, cuvintele pentru Duh înseamnă de asemenea „suflare“, care menţine viaţa în creaturile superioare ale lui Dumnezeu. Astfel, numele celor Trei din Trinitate se referă la El ca Dumnezeul vieţii.

Între cei trei, Primul este Tatăl, şi ca Tatăl, El este sursa vieţii în Trinitate. Aşa cum spune  apostolul Ioan: „Tatăl are viaţă în Sine Însuşi“ (Ioan 5:26). În cele din urmă, toată viaţa se întoarce la Tatăl şi pentru acest motiv, El este Tatăl tuturor lucrurilor în creaţie (Efes. 3:15). Într-un sens mai personal, El este Tatăl oricărei fiinţe umane (Mal. 2:10; Luca 3:38; Fapte 17:28). Dar niciuna dintre creaturile Sale nu este ca El prin natură, deoarece toate creaturile Sale mor. Cu toate acestea, El doreşte să dea naştere la mulţi fii, care vor poseda viaţa Sa eternă (Ioan 1:12-13) şi se vor împărtăşi din natura Sa divină (2 Pet. 1:4). Aceştia sunt credincioşii lui Cristos şi, prin regenerare, Dumnezeu devine Tatăl lor autentic, iar ei devin fiii Săi autentici. Prin primirea de către ei a vieţii eterne a lui Dumnezeu, Dumnezeu devine Tatăl lor în cel mai intim şi mai adevărat sens.

Cristos Fiul ca viaţă
Evanghelia lui Ioan, a patra relatare a vieţii lui Isus Cristos, prezintă această Persoană extraordinară într-un mod minunat: ea arată că El este Dumnezeu Fiul, adică al Doilea din Dumnezeul Triunic, care vine ca viaţă pentru om. Cuvântul fiu exprimă o relaţie de viaţă cu un tată, şi Cristos, ca Fiul lui Dumnezeu, întrupează pe deplin viaţa lui Dumnezeu Tatăl. Referindu-se la Cristos Fiul, Ioan scrie: „În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor“ (Ioan 1:4). Cristos este întruparea vieţii eterne a lui Dumnezeu. Atunci când Cristos a devenit un om, El a devenit sursa vieţii eterne pentru om. Acea viaţă eternă este o viaţă care învinge moartea; este o viaţă a învierii. Domnul Isus le-a spus odată discipolilor Săi: „Eu sunt învierea şi viaţa“ (Ioan 11:25). El este viaţa indestructibilă şi incoruptibilă (Evr. 7:16; 2 Tim. 1:10). Acest lucru indică faptul că El Însuşi este viaţa lui Dumnezeu, nu doar Dumnezeul viu, şi ca viaţă a lui Dumnezeu, El este învierea care biruie moartea. De aceea, după ce a murit pentru păcatele noastre pe cruce, El S-a sculat din morţi, fiindcă nu era posibil să fie ţinut de moarte (Fapte 2:24). Ca Dumnezeu, El a adus viaţa eternă la om; şi ca om, a fost primul care a biruit moartea şi a savurat viaţa lui Dumnezeu în înviere. El a deschis calea ca restul omenirii să intre în viaţa eternă.

Într-un alt fragment din Evanghelia lui Ioan, Cristos ne spune în cuvinte simple de ce a devenit om şi de ce a venit la om: „Eu am venit ca ei să poată avea viaţă şi să o aibă din belşug“ (10:10). Cu siguranţă, Cristos a venit ca să moară pentru păcatele noastre, dar acesta nu este motivul complet al venirii Sale. Moartea Sa a îndeplinit iertarea păcatelor noastre şi răscumpărarea noastră eternă (Col. 1:14; Evr. 9:12), dar învierea Sa ne regenerează cu viaţa eternă a lui Dumnezeu (1 Pet. 1:3). Prin moartea şi învierea Sa, viaţa care este El, devine viaţa noastră. Dacă credem în El şi acceptăm mântuirea Sa, vom savura viaţa eternă a lui Dumnezeu (Ioan 3:16; 20:31). Ca om, El a fost primul care a biruit moartea şi a intrat întru savurarea vieţii eterne. Acum, El îi oferă omului aceeaşi victorie asupra morţii şi intrarea întru viaţa eternă, prin credinţa în El.

Duhul vieţii
Este minunat că viaţa lui Dumnezeu este întrupată în Cristos Fiul şi că El doreşte ca oamenii să aibă această viaţă eternă. Dar ar trebui să întrebăm cum poate această viaţă să devină viaţa noastră. Cristos S-a sculat dintre morţi, dar cum putem noi, care încă suferim necazurile omenirii decăzute, să savurăm viaţa învierii a lui Dumnezeu?

Conform Bibliei, în înviere Cristos a devenit Duhul dătător de viaţă (1 Cor. 15:45). Viaţa acestui Duh dătător de viaţă este Cristos ca viaţă, viaţa eternă a lui Dumnezeu; şi atunci când această viaţă este dată omului, ea este dată ca Duhul. Duhul este realitatea a tot ceea ce este Cristos. Domnul Isus le-a spus discipolilor Săi că Duhul realităţii depune mărturie despre El (Ioan 15:26) şi îi îndrumă pe credincioşi întru toată realitatea Sa (Ioan 16:13). Aceasta înseamnă că Cristos este făcut real pentru noi, prin Duhul. Atunci când Duhul vine la om, viaţa lui Dumnezeu Tatăl, întrupată în Cristos Fiul, este făcută reală pentru om.

Deoarece viaţa lui Dumnezeu întrupată în Cristos este făcută disponibilă pentru om prin Duhul, în Noul Testament, Duhul este numit Duhul vieţii (Rom. 8:2). Această expresie Duhul vieţii este unică în exprimarea sa şi ar trebui înţeleasă în acelaşi mod în care înţelegem expresii cum ar fi un vas de aur sau o masă de lemn: vasul este aur şi masa este lemn. Atunci când citim despre Duhul vieţii, ar trebui să înţelegem că Duhul este viaţă. Aceasta corespunde cu înţelegerea noastră a Duhului şi a vieţii eterne. Viaţa eternă este Dumnezeu Însuşi; şi astfel, aşa cum Cristos este viaţă, Duhul de asemenea este viaţă. Dar în mod specific, Duhul este viaţă, deoarece El este realitatea lui Cristos ca întrupare a vieţii lui Dumnezeu Tatăl.

Dumnezeul Triunic este Dumnezeul vieţii, şi prin El ca sursa vieţii, întruparea vieţii şi realitatea vieţii, noi, fiinţele umane muritoare, putem participa în nemurirea lui Dumnezeu şi o putem savura. Atunci când ne întoarcem de la starea noastră decăzută, ne mărturisim situaţia păcătoasă şi credem în Cristos ca viaţă, noi suntem regeneraţi cu viaţa eternă a lui Dumnezeu şi intrăm întru nemurire, ca proprii Săi fii. Viaţa Sa divină şi eternă devine cea mai mare comoară a noastră şi ne ridică la nivelul etern.