CM

CRISTOS MÂNTUITORUL
Cu privire la statutul Său
ca 
Miel al lui Dumnezeu,
şarpe de bronz şi bob de grâu

Atunci când Isus Cristos S-a născut, cu două mii de ani în urmă, un înger a apărut într-o noapte în faţa unor păstori şi le-a spus: „Vă aduc o veste bună de mare bucurie, care va fi pentru tot poporul, pentru că astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Cristos Domnul“ (Luca 2:10-11). Vestirea unui Mântuitor este într-adevăr „o veste bună, de mare bucurie […] pentru tot poporul“, deoarece lucrul de care noi, rasa umană, avem nevoie, este răscumpărarea. Din nefericire, mulţi nu-şi dau seama că avem nevoie să fim mântuiţi. Alţii nu înţeleg pe deplin din ce anume avem nevoie să fim mântuiţi şi ce anume îi aduce omului răscumpărarea lui Dumnezeu. În Evanghelia lui Ioan, Cristos este prezentat ca Mântuitor al lumii (Ioan 4:42) în trei aspecte extraordinare: Mielul lui Dumnezeu, şarpele de bronz şi bobul de grâu. Dacă Îl vedem pe Cristos în aceste trei aspecte, vom înţelege ce fel de Mântuitor este El şi ce înseamnă răscumpărarea Sa.

Mielul lui Dumnezeu

Într-o zi, atunci când Ioan Botezătorul L-a văzut pe Domnul Isus venind spre el, a declarat: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!“ (Ioan 1:29). Cristos este Mielul lui Dumnezeu, care S-a îngrijit de problema păcatului nostru. Dacă vom fi oneşti, va trebui să acceptăm că toţi avem problema păcatului. În aceste zile şi în această epocă, nouă nu ne place să auzim despre natura căzută a omului; dimpotrivă, preferăm să credem că omul este bun în esenţă. Cu toate acestea, dovada stării păcătoase a omului este copleşitoare. Violenţa, corupţia şi imoralitatea fac ravagii în societatea noastră „iluminată“. Oriunde în jurul nostru vedem manifestările irezistibile ale stării degradate a omului. Iar dacă ne vom întoarce ochii spre interior, vom vedea corupţia şi degradarea noastră personală. Poate exteriorul nostru este rafinat şi plăcut, dar în interior, inimile noastre sunt impure şi nedrepte. Apostolul Pavel citează lamentarea unui psalmist din Vechiul Testament în legătură cu starea interioară a omului: „Nu este niciunul drept, niciunul măcar; nu este niciunul care să înţeleagă, nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut; au ajuns toţi împreună nefolositori; nu este niciunul care să facă binele; nu este nici măcar unul singur“ (Rom. 3:10-12, citând din Ps. 14:1-3).

Indiferent de gradul de gravitate al ofenselor noastre, ele sunt toate păcatele noastre. Aceste păcate merită şi necesită pedeapsa, în special în ochii lui Dumnezeu, care singur este drept în acest univers. Cu toate acestea, dragostea măreaţă a lui Dumnezeu faţă de om L-a făcut să-l mântuiască pe om de acea pedeapsă. Astfel, cerinţele dreptăţii Sale şi constrângerile dragostei Sale L-au motivat pe Dumnezeu să-l mântuiască pe om aşa cum doar El putea. Acest aspect al mântuiri Sale este îndeplinit de către Cristos ca Miel a lui Dumnezeu. Mielul lui Dumnezeu este un simbol al lui Cristos ca ofrandă perfectă pentru păcatele omenirii. Conform cu Isaia 53:6, atunci când Cristos murea pe cruce, Dumnezeu a luat toate păcatele noastre şi le-a pus asupra acestui Miel al lui Dumnezeu. Îndepărtându-ne păcatul, Domnul nu doar a poruncit păcatului să plece; dimpotrivă, pe cruce El a lucrat pentru a ne plăti datoria, pentru a-L împăca pe Dumnezeu şi pentru a ridica păcatul.

Şarpele de bronz

Acţiunile îngrozitoare pe care le comit oamenii nu sunt doar nişte alunecări ale unor oameni în esenţă buni; există în natura omenească ceva corupt care serveşte drept sursă pentru asemenea acţiuni. Iar în această privinţă, ceea ce este valabil în legătură cu o fiinţă umană, este valabil pentru toate: noi toţi avem natura păcătoasă. Aceasta este de fapt adevărata noastră problemă, în timp ce acţiunile noastre păcătoase sunt simptomele. Avem nevoie să fim mântuiţi nu doar de faptele noastre păcătoase, ci de asemenea de natura noastră păcătoasă care ne motivează păcatele.

În Evanghelia lui Ioan, Cristos este prezentat ca Mântuitorul care ne mântuieşte de natura noastră decăzută. Domnul Isus a spus: „Aşa cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot astfel trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului, pentru ca oricine crede întru El, să nu piară, ci să aibă viaţă eternă“ (Ioan 3:14-15). Aici, Domnul Se referă la un eveniment din Vechiul Testament când Israel a păcătuit împotriva lui Dumnezeu. În acel timp, Dumnezeu a trimis nişte şerpi, iar aceştia i-au muşcat pe oamenii din popor, şi mulţi au murit. Atunci, Dumnezeu l-a îndrumat pe Moise să înalţe un şarpe de bronz pe un par, astfel încât, atunci când oamenii priveau la şarpe, să trăiască (Num. 21:4-9). Toate acestea Îl reprezintă pe Cristos Mântuitorul. Astăzi noi suntem „otrăviţi“ de o natură şerpească; în ochii lui Dumnezeu noi nu suntem cu nimic mai puţin decât nişte şerpi noi înşine. Adevărata problemă nu este ceea ce facem, ci ceea ce suntem. Astfel, Cristos a venit ca să fie ceea ce noi suntem şi ca să poarte pedeapsa pentru ceea ce suntem. Cu toate acestea, la fel ca şarpele de bronz din pustie, Cristos nu are elementul şerpesc pe care îl avem noi. Apostolul spune ca El a venit „în asemănarea cărnii păcatului“ (Rom. 8:3); adică El a fost un om autentic, dar n-a avut păcat (2 Cor. 5:21; Evr. 4:15). Atunci când privim spre El, crezând în cine ce El este şi în ceea ce El a făcut, trăim; adică avem viaţa eternă. Astfel, Cristos este Mântuitorul nostru care ne mântuieşte de natura păcătoasă din om, precum şi Cel ce ne înviorează cu viaţa Sa divină.

Bobul de grâu

În Ioan 12:23-24, Domnul Isus a vorbit despre un al treilea aspect al mântuirii Sale: „A venit ora ca Fiul Omului să fie glorificat. Adevărat, adevărat vă spun: Dacă bobul de grâu nu cade în pământ şi nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod“. Cristos este bobul de grâu care a căzut în pământ şi a murit. După moartea Sa, El a înviat dintre morţi (1 Cor. 15:4), iar în înviere a adus „mult rod“; adică i-a produs pe numeroşii Săi credincioşi în înviere, împreună cu El (1 Pet. 1:3). Toate acestea se referă la aspectul pozitiv al mântuirii Sale. În mod normal, noi gândim despre mântuire ca fiind o eliberare dintr-o situaţie negativă, dar mântuirea lui Dumnezeu este de asemenea o intrare într-un domeniu pozitiv. Ca Miel a lui Dumnezeu şi ca şarpe de bronz, Cristos înainte de toate ne mântuieşte de păcat, dar Cristos ca bob de grâu ne mântuieşte aducându-ne în domeniul vieţii divine. Moartea Sa ne-a scăpat de situaţia negativă a decăderii omului, dar învierea Sa ne-a adus în situaţia pozitivă a vieţii eterne. Apostolul Pavel vorbeşte despre aceste două aspecte ale mântuirii lui Dumnezeu: „Pentru că dacă noi, fiind inamici, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult vom fi mântuiţi în viaţa Sa, după ce am fost împăcaţi“ (Rom. 5:10).

Deoarece Cristos a căzut în pământ şi a murit, El nu mai rămâne singur, ci a adus mult rod. Înainte, Cristos era unicul Fiu a lui Dumnezeu, Singurul Fiu Născut (Ioan 1:14; 3:16), dar prin moartea şi învierea Sa, El este acum Primul Născut dintre mulţi fraţi (Rom. 8:29). Noi, cei ce credem în El, suntem numeroşii fraţi ai Primului Născut; suntem fiii lui Dumnezeu (Gal. 3:26; Rom. 8:14; 1 Ioan 3:1). Noi devenim fii ai lui Dumnezeu nu doar pentru că Dumnezeu ne-a declarat astfel, ci pentru că am primit viaţa Sa prin credinţa în Fiul Său (Ioan 1:12; 1 Ioan 5:12), iar acum ne împărtăşim din natura Sa divină (2 Pet. 1:4). Toţi cei ce cred în Cristos, sunt fiii lui Dumnezeu în viaţă şi natură. Astăzi, El nu rămâne singur; noi suntem numeroasele Sale roade, numeroşii fii ai lui Dumnezeu. În divinitatea Sa, Cristos este pentru totdeauna Singurul Fiu Născut al lui Dumnezeu, dar ca unicul om-Dumnezeu care a trecut prin moarte şi înviere, El este Primul Fiu Născut al lui Dumnezeu, printre mulţi fii ai lui Dumnezeu.

Toţi cei ce se pocăiesc de păcatele lor şi cred în Cristos, vor primi această mântuire. Aceasta este o mântuire de păcat şi de pedeapsa pentru păcat, dar mai mult, ne aduce în savurarea vieţii eterne. Mântuirea lui Dumnezeu prin Cristos este pentru a-i face pe păcătoşi fiii lui Dumnezeu. Savurând viaţa Sa şi împărtăşindu-ne din natura Sa, noi ne aflăm în procesul transformării întru imaginea Sa (2 Cor. 3:18). Astăzi, Dumnezeu îi conduce pe numeroşii Săi fii în glorie (Evr. 2:10), astfel încât, în cele din urmă, vom fi fiii lui Dumnezeu nu doar în viaţă şi natură, ci de asemenea în expresie. Aceasta este mântuirea lui Cristos, Mântuitorul nostru!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.